Gresesc si stiu.

Am fost crescuta intr-o familia care m-a invatat mereu ca trebuie sa iubesc tot ce ma inconjoara,trebuie sa respect oamenii,sa fiu mereu eu,sa fiu mereu sincera,sa nu ma ascund niciodata si mai ales sa fiu mereu increzatoare ca pot iesi la lumina indiferent de problema,dar acum? Ce s-a intamplat?Ma simt o prizoniera in mintea mea,in zeci de amintiri ce ma inconjoara si imi dau fiori..nu mai pot gandi limpede..mereu este ceva ce bruiaza semnalul catre lumina..am inceput sa ma inchid in mine pentru ca nu stiu cum sa explic ce am..asta pentru ca nici eu nu stiu ce am....am inceput sa nu mai respect nimic si cel mai rau din toate astea este ca ranesc toate persoanele la care tin si parca nici macar scuze nu imi pot cere.. sunt prea jos sa aud tot ce e acolo sus..sa fiu ca acum 3..4 ani sa nu ma intereseze nimic sa nu fac nimic altceva decat sa rad si sa ma simt bine alaturi de prieteni sa nu ranesc pe nimeni asa "artagoasa" cum sunt..acum sunt pierduta din nou in trecut si mai rau e ca nu prea pot iesi..incerc sa aflu de ce..incerc sa gasesc o ata in toata povestea asta..de care sa ma prind si sa repar tot ce am stricat..din toate acestea cel mai tare ma doare ca ranesc toate persoanele la care chiar tin...si parca ma retine ceva mai puternic decat vointa mea,sa le pot arata asa cum merita ceea ce simt pentru ele si cat de mult inseamna pentru mine!Dar usor usor soarele poate v-a rasari si pe strada mea pana atunci ma retrag din nou in cameruta si ma gandesc la...toate prostiile care le am in cap si sper doar sa le pun cap la cap.Bejoux*[Citat:Pana nu pierzi pe cineva,nu ai cum sa ii simti lipsa]